Cerul cerne fluturași


Ninge tare-n noaptea asta
Fulgii parcă se-mpletesc
Pete lasă pe fereastra
Prin care-ncântat privesc

Luminat de-un bec anemic
Aflat mai sus de geamul meu
Cerne dintr-u nor astenic
Îngerul lui Dumnezeu

Liniștea-i atotstăpână
Pe-adormitul cartier
Nici un zgomot nu răsună
În orașul mort în ger

Pentru că-i prea frig afară
Și fulgii-s mărunți mărunți
Se aștern pe iarba rară
Ca părul celor cărunți

Umezeala mă pătrunde
Frigu-a venit în balcon
Cerul violet se-ascunde
În lumina de neon

Vântul se mai întețește
Învârtind fulgii-n lumină
Fruntea mi se descrețește
Sufletu-mi nu are tihnă

Mă ia somnu-s în etate
Și-ncep zdravăn să tușesc
Singur treaz sunt în cetate
Ceilalți oameni se-odihnesc

Merg în odaia-ncălzită
Care-i dormitorul meu
Este ora potrivită
Să mă rog Lui Dumnezeu

Mă aplec în fața Lui
Înalț slavă cerului
Domnu-ascultă cererea
Și răspunde prompt la ea

Mulțumindu-i pentru ceasul
Ce l-am petrecut cu Domnul
Las să mă-nvelească glasul
Prin care mă cheamă somnul

Brusc ninsoarea s-a oprit
În orașul adormit
Și adorm dulce și eu
Mângâiat de Dumnezeu.

Moldovan Pavel
20.01. 2024.
Alba Iulia